Da, sigur

Si iata ca ma intorc la inceputuri. ma rog, nu chiar la inceputuri, pt ca asta nu este primul blog, ci la primul site macar. Si nu am nicio idee cat de mica despre mine sau viata mea. E la fel de fapt. Acelasi mare cacat. Un pic mai problematic, dar nu foarte mult. Atat cat sa-mi ocup si eu timpul liber. In rest, nimic nou. Ma doare capul, mi-e relativ rau, dar nu prea pot sa ma plang deocamdata, pentru ca ma facusem bine pana m-am hotarat eu ca e ok daca fac o baie in rau. Din nou, inca o dovada foarte clara a inteligentei mele. Oare cand o sa incep si eu sa gandesc ca lumea? Hmm, probabil niciodata. De fapt am ajuns la concluzia ca ar trebui sa gandesc mai putin. Mult mai putin. Ca prea analizez toate lucrurile. De-aia era bine cand eram bauta, nu stiam prea bine ce sa gandesc si iesea ok, chiar dupa nervi si probleme. Partea proasta e ca a doua zi intotdeauna ma cam chinuiam sa-mi aduc aminte tot ce vb. Macar imi aduceam aminte ce facusem. Si chiar a fost bine. dar apoi m-am trezit si am inceput cu vesnicele mele intrebari. Parca sunt proasta, pe bune. Adica am avut tot ce am vrut de la inceput si apoi am inceput sa vreau si mai mult. Mama, ce haos e in postul asta. Nu se inteleg nimic. Si asat e bine. Pentru ca atat de varza sunt si eu.