Nu te mai iubesc

I almost remember your face
But it's fading, but it's fading fast
Now that I remember the taste
It's a memory with a life to last

thirty something loser guy

Un tip de treizeci si ceva de ani a facut de curand o remarca despre viata mea si despre mine in general, cu toate ca nu m-a vazut niciodata in viata lui, iar singurele informatii primite sunt printr-o prietena comuna. Iar remarca lui a constat in a zice ca la varsta mea nu mai e cazul sa fiu pretentioasa in ceea ce priveste relatiile cu sexul opus. Bine, acum intre noi fie vorba, nu stiu sigur ce m-a deranjat cel mai tare, faptul ca un necunoscut total a zis chestia asta ( si prin urmare, poate sa fie interpretata ca un adevar general ) sau faptul ca un necunoscut total a spus asta si punct. Si sa fim seriosi, VARSTA MEA??????? Am 22 de ani !!!!!! NU 32!!! Si ce e si mai disturbing, e ca respectivul este divortat si cuplat cu una de 20 de ani!!! NU e intr-o relatie de 20 de ani, ci asta e chiar e varsta prietenei lui. SI incep eu sa ma intreb, e chiar asa ciudat ca la 22 de ani sa iti doresti sa triezi masculii din viata ta? Chiar trebuie sa incep sa ies cu orice jeg, numai ca sa nu mai fiu judecata? Ok, recunosc ca sunt mult prea pretentioasa, dar mi se pare ca imi si permit. Si mi se pare normal sa imi permit orice la varsta mea. Pentru ca eu nu cresc un copil de 12 ani si zic ca e prietenul meu si nici nu am la activ un divort.

Superheroes

Am stat eu si m-am gandit asa un pic si mi-am dat seama ca as putea sa inventez eu o noua supereroina (asta in cazul in care nu s-a gandit inca nimeni la ea) si anume Acneic Woman, ale carei superputeri sa fie urmatoarele:
1. Abilitatea de a strica diminetile raufacatorilor- stim cu totii ca si raufacatorii au zile proaste, iar daca ele incep cu un cos mare pe varful nasului, cu atat mai bine.
2. Puterea de a rezista oricarui fond de ten, astfel incat raufacatorul si, mai ales, al lui cos, sa fie vizibili de la orice distanta
3. Persistenta indelungata pe fata raufacatorului aka mijloc de supraveghere/urmarire
4. Puterea de a complexa raufacatorul, care pana la urma isi baga picioarele si nu mai jefuieste nicio banca
5. Abilitatea de a tine raufacatorii izolati in casa...ca nimeni nu vrea sa iasa afara aratand ca dracu
6. Reusita perfecta in folosirea oricarei dintre superputerile de mai sus
Un alt avantaj major este ca nu poate fi invinsa, pentru ca Acneic Woman nu este doar invincibila, dar si nemuritoare.

Gluga de pe banca

Nimeni nu vede o gluga pe o banca. Cineva caruia ii e frig si care vrea sa traiasca fara dureri de cap. Cineva care prfera sa isi ascunda parul pentru ca are o zi proasta, cineva care nu vrea sa fie plouat. Oricare ar fi motivul, nimeni nu o observa. E doar un punct pe o banca. Ce ar fi de vazut la o gluga? O bucata de material sub care stau 2 ochi, un nas si o gura. Cine nu are asa ceva? Cate alte persoane fara gluga nu au asa ceva? Asa ca de ce sa te opresti la gluga de pe banca cand poti sa ai fata de pe strada?


Si as vrea sa precizez ca eu ma pis pe oamenii care au impresia ca ce am scris are vreo legatura cu EMO-istii.

I WILL BE BETTER!! I PROMISE....

my favourite animal vs your favourite animal

Lily: I have two things to say. One: I am leaving tomorrow on a bus.
Two: that could change.

love's not a mystery, it's everything

As putea sa fiu recunoscatoare celui care m-a scos din anonimatul singuratatii sau celui care m-a ajutat sa devin fiziologic mai mult. baietilor care au fost primii in felul lor. Primii in viata mea. As putea sa mint ca inseamna ceva pentru mine. As putea sa mint ca nu imi pasa de ei. As putea sa spun adevarul si sa ii uit. Alb si negru, fara gri, va rog!!!!

head under heels

Am decis ca nu imi voi mai pierde capul. Nu imi voi mai supune cordul batailor intempestive si aritmiilor decompesate si stomacul meu va ramane fara fluturi ce anunta fie stari emetice, fie stari euforice. Voi incerca sa imi pastrez tensiunea sangelui in limitele normale, iar aportul excesiv de mancare si anorexia nu vor mai face parte din viata mea. Imi voi pastra canalul lacrimo-nazal cu ostiumul liber si nu imi voi mai umple meaturile nazale cu mucozitati excesive datorate plansului sau altor activitati fiziologice de tristete. Voi dormi normal noaptea, cu toate ciclurile somnului intacte si refuz sa imi mai alterez afectul prin pagini de ganduri si aberatii. Iar cand o sa imi aduc aminte de tine, te voi elimina pe cale renala, you worthless piece of shit.

Fashionable

Eu cred ca sunt demodata. De fapt mi s-a spus candva o chestie ce se traducea pe intelesul lumii ca sunt un pic incuiata la minte. Nici nu m-am gandit vreodata sa iau in considerarea acel comentariu, pentru ca, sincer, nu tin cont nicipdata de pareri provenite de la persoane cu educatie si valori personale indoielnice. Cred ca sunt demodata in sensul de naiva si dornica de a crede ca mai mult decat bani, trebuie sa iti doresti sa fii fericit. Cred ca sunt demodata si sincer imi place. Pentru ca am invatat sa nu regret nimic din ce am facut, pentru ca, desi vazute din viitor, nu au fost cele mai ok alegeri, la momentul respectiv, au fost alegerile facute de mine. Si nu fac compromisuri cand e vorba de alegerile mele. Prefer momentul posteritatii. Si prefer sa ma simt bine oricand, cu adevarat bine, decat artificial si fara nici macar o finalitate de moment. Asa ca mai bine sa fiu demodata si incuiata la minte cand e vorba de relatii cu urme de viitor, dar fara substrat, si sa continui sa imi vad de viata, cu greseli de moment si cu relatii care chiar nu au viitor, dar de care sunt constienta.

So...????

Mi-e foarte greu sa vad tot. De fiecare data imi lipseste cate ceva care face imaginea de ansamblu sa se modifice. pana si felul in care gandesc mi se pare ca e ciudat, ca as putea sa fiu mai lucida sau poate mai creativa sau poate as putea sa imi aduc aminte cum era la 10 ani, cand ascultam celine dion si dansam pe a-ha si nu ma interesa ca era ceva penibil in asta. Poate undeva pe drumul spre 22 de ani, ar fi trebuit sa mai sap un pic in snetimentalismul meu si sa incerc sa vad ca viata are si nuante de gri, nu doar 2 culori, alb si negru. Poate as fi avut atunci cu adevarat curajul sa fiu cinica si dura pana la capat, nu doar atunci cand imi convine. Sau poate as fi devenit moale si usoara ca un fulg. Cine stie? Cu semnul intrebarii acesta fascinant, care de fapt imi coordoneaza viata. Viata mea e o intrebare, nu o lupta, nu o cucerire, nu o afirmatie. O continua interogatie, de la ce mananc eu azi pana la ce cred eu despre mine. Si adevarul e ca ma iubesc intr-un mod cu totul si cu totul masochist si sadic in acelasi timp. Nu mi-e dor de nimeni, desi tresar cand aud anumite cuvinte care pana acum catva timp nu insemnau nimic. Sunt o romantica ascunsa pe care nu o satisfac dovezile de dragoste sau florile sau luna stralucitoare prin copaci. Imi plac baietii, dar ma enerveaza lipsa lor de continuitate in tot ceea ce fac, in tot ceea ce simt. imi plac fetele, dar sunt mult prea constante pentru a nu le critica si pentru a fi ca ele. Ma oftica sa iubesc atata timp aceeasi persoana. Nimeni nu imi merita dragostea neconditionata si fara intrebari. Sunt eu o intrebare prea mare ca sa nu pot fi pusa la indoiala. Nu sunt inconstanta, dar am mereu nevoie de alternative si situatii de scapare...just in case...desi nu fug niciodata. Sunt parasita si uneori imi pare rau , alteori e o usurare. Nu pot minti, dar nici adevarul nu vreau sa il zic. Asa ca tac. Si astept.

Urinal

Cui ii pasa ce face cineva intr-una din zilele lui? Si, chiar mai important de atat, cui pana mea ii pasa ce face un amarat de emo sau un minimalist? Ce naiba are toata lumea de inventeaza zile din astea din vietile unor handicapati. De ce as vrea sa stiu ce face un emo cu insignele lui sau cu hanoracul si suvitele lui, cand nu face nimic altceva decat sa faca parte dintr-o moda care intr-un an o sa fie inlocuita de cine stie ce alta inventie de cacat pentru pusti fara viitor si care habar n-au ca exista si alte carti in afara alora de colorat. Poate ar trebui sa scriu ce fac si eu in fiecare zi. Cine stie, poate fac si eu parte dintr-un trend sau vreo moda si nici macar nu stiam. Sau, si mai bine, as putea sa ma prefac ca sunt deja intr-un grup din asta elitist si ca am creierul spalat. Daaaa, cat de cool.SA MA PIS

Greata

Adevarul este ca de fapt nu exista nimic bun. Daca stai sa analizezi tot ceea ce a fost bun in viata cuiva, e imposibil sa nu se constate ca toata lucrurile bune din viata respectivului s-au transformat treptat in rahaturi si cacaturi (ceea ce e practic acelasi lucru). Nimic nu e bun de la un capat la altul. Si de fapt, mi-am dat seama ca daca te astepti la cacaturi, asta primesti, iar daca speri la ceva ok, tot cacaturi primesti. Ideea este ca nu conteaza daca esti optimist sau pesimist, oricum o sa ajungi in cea mai rea situatie posibila, pentru ca aia este singura optiune. Sa zicem ca la un moment dat in existenta ta umila si total insignifianta pt altcineva in afara de tine , intalnesti pe cineva. Cat timp crezi ca o sa il iubesti. De fapt, cat timp crezi ca o sa te iubeasca. La un moment dat, o sa ajunga sa iti urasca felul ala simpatic si scumpel in care reusesti sa te scobesti in nas. Si asta e in principiu drama fiecaruia dintre noi, ca nu reusim sa pastram mereu acea prima parte de inceput cand totul pare perfect si imposibil de distrus. Totul e ca un aliment, care, in mod inevitalbil, o sa se altereze si o sa inceapa sa iti puta. E ca si cum ai putea sa mananci in fiecare zi felul tau preferat de mancare sau sa asculti melodia preferata in fiecare minut. Ajungi la un moment dat sa ti se aplece. Asa se intampla probabil si cu noi, ajungem sa ni se aplece de bine.

Stupid, stupid life

E probabil sa scriu cu foarte multe greseli ( mai multe ca de obicei), din cauza faptului ca ficatul meu inca mai proceseaza niste cantitati de alcool pe care le-am ingerat mai devreme, in speranta ca putina ebrietate va distorsiona un pic realitatea si voi ajunge la conclzuai ca viata mea nu e atat de penibila pe cat este cu adevarat. dar adevarul este ca nu a facut atceva (alcoolul adica) decat sa ma faca sa devin si mai constienta de faptul ca de foarte mult timp nu ....ma rog, NUUUU. Si nu e ca si cum ar fi sfarsitul lumi, s-a mai intamplat si inainte, bine nu atat de mult parca, sau ma rog, depinde de ce inteleg eu prin pauze, dar acum mi se pare ceva extrem de nasol, ca un cacat de tortura, care in pana mea, nu se mai termina. Si, da, stiu, ar trebui sa imi exersez lipsa talentului literar, dar nu mai conteaza. Si acum ma duc sa ma culc.

Martisoare frate

De ceva timp am ajuns la concluzia ca nu sunt deloc romantica. Sau, ma rog, chestiile prea subtile si finute cu lumanari, floricele, pupicuri si alte alea, ma inhiba mai degraba decat sa ma relaxeze. Asa ca evident eu nu privesc cu cei mai buni ochi nici V. Day, nici Dragobetele si nici luna de preamarire a femeilor. Probabil totul se tage din racealea mea nativa fata de chestii intime si imposibilitatea de a reactiona normal la dovezi de tandrete. Si, cu toate aceste mosteniri ale mele din epoca salbaticiei rasei umane, am fost foarte placut surprinsa si chiar as putea spune impresionata (suna penibil, stiu) cand am primit la facultate un martisor foarte simplu, dar foarte dragut de la un coleg. Si nu, nu sunt indragostita in secret de el, chiar e un simplu coleg cu care in general vb, dar nu foarte mult. Si oricum nu am primit numai eu. Si nu faptul ca mi-a dat mie martisor mi-a placut, ci faptul ca inca mai exista persoane care fac asta si la 22-23 ani. De fapt nu, nici asta. Ce mi-a placut a fost ca adus tuturor fetelor. De fapt, nici nu imi dau seama ce anume a fost dragut la gestul lui, dar cert e ca mi-a placut foarte mult. Penibil, nu? :)

Si atat

IN general, experienta mea, mica si insignifianta, m-a facut sac red ca rasa masculina e mult prea complicata pentru mine, o fata simpla, de provincie, de 4 ani in bucuresti si cu perspective mari pentru urmatori 40 ani (ar fi trist daca ar ramane tot bucurestiul in perspectiva), in general curatica( exceptand zilele lungi de sesiune, prin pat, invelita in foi si tratamente pentru dinti), impetuoasa cand vine vorba de sex (asta incerc sa vindec sau sa o ameliorez prin autosugestionarea ca nu mai imi trebuie decat dragoste:), cu numeroase vise (visuri, sau si una si alta), care ocazional uraste oamenii si isi imagineaza ca inoata atunci cand vrea sa se linisteasca. Mi-e greu sa cred ca exista barbati indragostiti. sau de fapt, mi-e greu sa cred ca exista barbati indragostiti si amuzanti in iubirea lor. Sunt cinica, si mereu ii vad penibili si prea grijulii, prea fraieri, uita de ei si mi-e ciuda ca se pierd asa de rau. Ma enerveaza si imi vine sa ii bat ca sa pot sa ii trezesc la realitate.
Nu mai am chef sa scriu sau sa corectez

Clasificare

Cele trei tipuri de iubire
1. Iubirea-intre-latenta-si-manifestare
Este in general primul sentiment care se insinueaza. In general, subiectul indragostit da dovada de foarte putina inteligenta si de foarte multa disperare. Adesea este insotita de acte ilogice si nebunesti, pe care subiectul le regreta mai tarziu, cand fie iubirea s-a terminat, fie ea a continuat intr-un ritm normal.
2. Iubirea de obisnuita
Se instaleaza atunci cand manifestarile din prima categorie de iubire diminueaza in intensitate, dar sentimentele sunt mai stabile si de durata. Ocazional se poate confunda sau transforma intr-o afectiune prieteneasca. Este de durata lunga.
3. Iubirea de necesitate
Apare atunci cand simti nevoia de a fi cu cineva, indiferent de existenta sau nu a sentimentului propriu-zis de iubire. Autosugestia este caracteristica ei majora. Durata ei depinde in general de puterea de autoconvingere.

Cred ca ar trebui sa devin un pic mai putin idioata. Bine, eu oricum cred ca sunt idioata in sensul relativ bun al cuvantului, dar cred ca ma indrept un pic si catre sensul rau, in care cam dramatizez totul si devin prea pesimista si mi se pare ca totul se va termina rau si asa mai departe. Cred ca trebuie sa ma indrept spre partea in care nu mai dramatizez chiar totul, ci doar o mica parte. In alta oridine de idei, am avut relatv recent o revelatie (respectiv acum 5 minute), cand pt prima oara mi-am dat seama ca melodia de la placebo "Brick Shithouse" chiar se numeste asa, brick shithouse, si nu brick house, cum am crezut eu mereu. Si atat.

A history of nothingness

A inceput relativ pasnic. Ba nu. De fapt a fost chiar ceva f salbatic, dar sa zicem ca inofensiv. Apoi am mai incercat o data. A trecut apoi o luna, apoi inca una, tu ai uitat de mine, ti-ai gasit pe altcineva, eu incercam sa te uit, plecam in Austria si speram sa vii si tu, nu ai venit, m-am distrat totusi fara tine, desi tu te gandeai la altcineva, m-am intors, m-ai vazut, nu stiu ce ai vazut, daca ai vazut ca eram schimbata sau nu, a venit ziua mea, te-am chemat si mi-ai adus o ciocolata, ne-am pupat toata seara si am dormit in acelasi pat, de fapt tu doar ai dormit, ca eu nu puteam din cauza ta, apoi dimineata ai plecat la prietena ta, eu am ramas la mine sa fac curat, a trecut o ziua, au trecut 2, 3, 4, te-am chemat pe la mine, mi-ai raspuns tarziu si vag, te-am lasat in pace, am mai iesit in acelasi grup prin oras, a venit ziua lui fratimiu, ne-am ignorat toata seara si apoi cand am plecat, m-ai chemat la tin, am zis nu, dar m-am razgandit, am venit la tine si a fost foarte misto, am vorbit, si ne-am dat seama ca nu stim ce e cu noi, dimineata m-ai condus la tramvai si m-a apucat tristestea, a trecut o saptamana, au trecut doua, ti-am zis ca mi-e dor de tine, nu ai zis nimic, ne-am intanit intr-un club si ai incercat sa imi explici ca nu stiai ce sa zici, eu iti ziceam ca nu vreau sa discutam si tu tot insistai si eu tot insistam sa nu vorbim, am plecat, ai ramas, ne-am mai intalnit, tot intr-un club, altul de data asta, nu am vorbit, eu am plecat sa nu te mai vad cu altcineva, tu ai intrebat unde sunt, m-am intors si am plecat de tot, fara tine, a mai trecut o luna, am mers la mare,ne-am intalnit, m-ai ranit fara sa iti dai seama, ne-am intors in bucuresti si nu ne-am mai vazut mult timp, eu l-am cunoscut pe celalalt, nu am stat prea mult cu el, dar mi-a luat gandul de la tine, a trecut si celalalt, mi-am adus aminte de tine, a mai trecut o saptamana, a mai trecut o luna, am plecat la mare, ne-am intalnit, erai cu altcineva, mi_am aruncat mancarea la gunoi, pentru ca mi s-a facut rau, am vomitat toata vacanta si nu puteam sa imi scot imaginea ta din cap, m-am intors de la mare distrusa, a revenit celalat, am mai uitat un pic e tine, a trecut si celalalt, a trecut si ultima ta prietena, ai venit la o petrecere, nu ai stiut daca sa ramai sau nu, nu am stiut daca ramai pentru mine sau pentru ca ti-era lene sa pleci, te-am alsat singur pe hol si cand m-am intors hotarata sa vorbim, plecasesi, a mai trecut o saptamana, au trecut doua, trebuia sa mai vii la o petrecere, dar erai obosit, a venit revelionul, nu te-am avzut, a venit noul an, nu te mai vedea nimeni, a venit petrecerea de ziua mea din nou, nu te-am invitat, voia sa te ia fratimiu, dar nu puteai, a venit si ziua mea, ai uitat de ea si mi-am dat seama ca esti un bou.

Cadouri de ziua mea

Fostul meu, ma rog, sa ii zicem prieten, desi clar nu se inscrie in categoria asta, dar sa ii zicem asa, este un taran. Da, da, stiu, acum ca nu mai avem nicio treaba, normal ca e un taran nesimtit, dar cand inca ne mai vedeam, mai credeam asta despre el? Cred ca totusi da, dar pe atunci mai avea si niste chestii amuzante si oarecum placute, care evident s-au terminat destul de repede si de-aia acum este in categoria "fosti". De fiecare data cand mai vb (foarte rar), ma face sa ma simt ca o carpa. Chiar si atunci cand cica incearca el sa fie mai simpatic, da cu bata in balta. Dar rau de tot. I fucking hate him.

let me think about it

Nu stiu la ce. La ceva. Ar treb sa ma duc pana la baie, dar mi-e foarte lene sa im ridic corpul de pe scaunul scorojit din fata mesei scorojite, cu fata de masa murdara de iverse chestii pe care le mananc ocazional, eventual murdara si de pixul cu care ocazional invat. ma rog, mi-e lene, asta e important. Pe masa, pentru cine mai vrea sa stie, se mai afla si telefonul Motorola V3 cu floricele (fitze, nu altceva), paharul meu de Expirat cumparat de la Ikea cu 15 mii, portofelul de la mama de acum 3 ani, cam golut, dara sat e, o curea subtire, neagra, de lac (din nou fitze), tamagotchiul inca latent de la fratimiu, cablul de la mp3, acele pentru canal, niste freze pentru dinti, pixuri(rosu, negru si albastru), cursurile de la otr, protetica si cartea de endo. mda, multe cacaturi, evident. Mi-am dat seama ca de fapt cacaturile sunt lucrurile care imi plac cel mai mult. Imi cumpar toate prostiile , de la cercei pana la margele, de la rochii care zac nepurtate nici macar o singura data in sifonier pana la pantofi in mii si mii de culori, pe care ii asortez cu cele mai ciudate haine. Imi cumpar carti pe care nu ajung niciodata sa le citesc, pentru ca am altele mai vechi de care nu m-am apucat. Am vreo 4 sau 5 perechi de ochelari de soare, diverse modele si culori, dar nu port decat o singura pereche, cea pe care am reusit sa o distrug si care trebuie manuita cu foarte mare precautie, pentru ca altfel ar putea sa imi pice una din lentile, sau, doamne fereste, amandoua (ceea ce ar fi relativ amuzant si foarte probabil sa mi se intample). Imi aduc aminte ca mi-am cumparat candva o rochie care nici macar nu stiam daca era tricou sau rochie. Nici acum nu stiu ce e in capul meu cand imi cumpar cate 20 de pixuri, cand ajung sa folosesc numai unul, pentru ca le pierd pe toate celelalte. Nu stiu de ce sunt disperata sa imi iau cercei, cand eu sunt alergica si nu pot sa ii port decat maxim o zi pe saptamana. Nu stiu ce e in capul meu uneori, de ma ingrop in chestii inutile, dar intr-adevar, frumoase. Dar sunt chestii pe care e foarte probabil sa nu le folosesc vreodata. Sunt haine si pantofi misto, si bijuterii si reviste si dvd-uri si ziare si carti si foi si ciorapi si telefonul si mp3-ul si paharul de la ikea care deja ma sufoca. Cred ca ar trebui sa ma gandesc la o curatenie

every schoolgirl's dream

Bla bla bla

"Eu ti-am upgradat sarutul, ti-am iubit necunoscutul..."

"I've had you so many times but somehow I want more"

"Come on in now, wipe your feet on my dreams "

"The only thing I ever wanted was the feeling that you ain't faking"

"Cause love, like an invisible bullet has shot me down and I'm bleeding"

"I still love you,only slightly less than I used to... my love"

"I was fighting but I just feel too tired to be fighting, guess I'm not the fighting kind."

"Leaving your smell on my coat, leaving your taste on my shoulder"

"those three words are said too much, they're not enough"

"How does it feel to know you never have to be alone when you get home"


T.B.C. someday :)))

Fucking asshole life 3

M-am mai intors. Nu stiu sigur de ce. Nu stiu ce am, vreau sa pot sa scriu tot ceea ce am in cap, dar nu imi iese nimic. Cred ca mi-e dor de cineva, dar nu imi dau seama prea bine. Poate e din cauza ca sunt singura, ca sunt in sesiune, ca implinesc peste exact 9 zile( in 6 minute, peste 8 zile) 22 de ani, ca ma simt ca un cacat,ca nu mai inteleg nimic din jurul meu, ca nu mai stiu ce vreau sau de fapt poate ca stiu. Nu mai am nicio logica, vreau numai sa adorm cu cineva, sa ma tina cineva in brate si dimineata sa nu plece sau sa incerce sa ma schimbe in ceva ce nu o sa fiu niciodata, pentru ca nu pot, pentru de fapt nici nu vreau si nici macar nu am chef sa incerc. Desi exista momente in care ma urasc, in care imi doresc sa fiu altfel, mai frumoasa, si mai slaba, mai volubila, mai simpatica, sa nu mai fiu rece, cinica, sa ma pot lasa imbratisata, sa nu mai imi bata inima de panica de fiecare data cand cineva se apropie la mai putin de juma de metru de mine, sa pot sa zambesc cand vb cu o persoana noua, sa pot sa ma uit in ochii ei si sa inteleaga ca desi mi-e greu, poate voi incerca, doar daca va avea un pic de rabdare, poate un pic mai mult decat de obicei, in mod ciudat, mie imi place de mine. Da, se putea sa fiu si altfel, dar nu sunt si nu ma pot schimba. Nu o sa fiu niciodata persoana calda pe care orice baiat si-o doreste, dar pot sa fiu aia nebuna care tremura de spaima si de placere atunci cand o atingi, care desi poate nu iti va zice niciodata sau foarte rar te iubesc, chiar te va iubi ca nimeni altcineva. Stiu ca nu sunt persoana cea mai ok din lume si stiu ca sunt enervanta si mai stiu ca exista o mie de motive cel putin pentru care luema nu ma suporta, dar e ok sa imi doresc sa adorm langa cineva din nou.......

Broken

E ca un puseu acut pe fondul unei afectiuni cronice, stii mereu ca e acolo, ca nu o sa te faci bine fara un medicament anume, dar deocamdata esti destul de ok, mai poti inca sa te tarasti fara sa pari bolnav pana in momentul in care pici si nu te mai poti ridica fara ajutor. E ca si cum anii au trecut si tu ai uitat sa te mai uiti in oglinda si dintr-o data, intr-o dimineata, ridici ochii de la apa si te vezi, batrana, ridata, obosita. E acel moment din viata cand te uiti langa tine si observi ca scaunul e gol si nu e nimeni sa il ocupe.
Anul trecut am avut parte de franturi. Si asa sunt si eu acum. Sunt doar franturi. nu mai stiu nimic despre mine, am uitat momentul in care eram doar eu si fericirea de a fi doar eu. in fiecare seara ma culc cu o fantoma pe umar si un vis in cap. in fiecare dimineata ma scol slabita si dezamagita. as vrea sa mai sper macar dupa ceva, dar am pierdut pana si singurlee lucruri care ma faceau fericite. am pioerdut toate amintirile frumoase care ma faceau macar sa zambesc, gandidu-ma ca au fost si vremuri frumoase. Nu mai stiu de mine. Nu imi dau seama ce ma face sa sufar, ce anue din fiinta mea s-a stricat atat de mult intr-un an, incat nu mai poate fi inlocuit cu nimic.
Am uitat ceva. Si acum nu mai imi pot aduce aminte. Am pierdut ceva si nu mai pot sa ma gasesc.

Why it's not ok not to feel anything