A fost un an ciudat, cu multe posibilitati ratate, cu nimic fructificat. Banuiesc ca pana la urma ceea ce sadesti, aia culegi. Nu am incetat sa ma urasc. Nu cred ca asa ceva e posibil. Imi simt ura pentru propria persoana si imi dau seama de toate autosabotajele mele. Nu ma pot abtine sa nu ma bag singura in cacat. Am inceput sa ii urasc mai mult ca oricand pe toti din jur. Toti sunt niste prosti si incompententi si eu sunt cea mai tare! NU? Asa imi zic mereu si stiu ca nu am dreptate. adica daca imi zic asta, nu inseamna neaparat ca e si adevarat. nu cred ca o sa reusesc sa fac ceva in viata. Banuiesc ca toata viata am avut aceasta urma de ratare . unele lucruri nu se pot schimba, iar micile victorii sunt niste cacaturi in final. Nimanui ii pasa de ceea ce fac eu si, de fapt, nici mie nu imi pasa. Imi petrec viata facandu-mi planuri aiurea si urand lumea din jur pentru ca nu am ce face. Nu am niciun scop, nicun ideal, niciun tel. Doar niste iluzii care sper sa se implineasca si pentru care din cand in cand mai muncesc. Nu incerc sa schimb nimic pentru ca de fapt nimic nu se schimba. O sa fiu mereu asa. Singura, galagioasa si inapoiata. Egoista si rea.