Martisoare frate

De ceva timp am ajuns la concluzia ca nu sunt deloc romantica. Sau, ma rog, chestiile prea subtile si finute cu lumanari, floricele, pupicuri si alte alea, ma inhiba mai degraba decat sa ma relaxeze. Asa ca evident eu nu privesc cu cei mai buni ochi nici V. Day, nici Dragobetele si nici luna de preamarire a femeilor. Probabil totul se tage din racealea mea nativa fata de chestii intime si imposibilitatea de a reactiona normal la dovezi de tandrete. Si, cu toate aceste mosteniri ale mele din epoca salbaticiei rasei umane, am fost foarte placut surprinsa si chiar as putea spune impresionata (suna penibil, stiu) cand am primit la facultate un martisor foarte simplu, dar foarte dragut de la un coleg. Si nu, nu sunt indragostita in secret de el, chiar e un simplu coleg cu care in general vb, dar nu foarte mult. Si oricum nu am primit numai eu. Si nu faptul ca mi-a dat mie martisor mi-a placut, ci faptul ca inca mai exista persoane care fac asta si la 22-23 ani. De fapt nu, nici asta. Ce mi-a placut a fost ca adus tuturor fetelor. De fapt, nici nu imi dau seama ce anume a fost dragut la gestul lui, dar cert e ca mi-a placut foarte mult. Penibil, nu? :)