Greata

Adevarul este ca de fapt nu exista nimic bun. Daca stai sa analizezi tot ceea ce a fost bun in viata cuiva, e imposibil sa nu se constate ca toata lucrurile bune din viata respectivului s-au transformat treptat in rahaturi si cacaturi (ceea ce e practic acelasi lucru). Nimic nu e bun de la un capat la altul. Si de fapt, mi-am dat seama ca daca te astepti la cacaturi, asta primesti, iar daca speri la ceva ok, tot cacaturi primesti. Ideea este ca nu conteaza daca esti optimist sau pesimist, oricum o sa ajungi in cea mai rea situatie posibila, pentru ca aia este singura optiune. Sa zicem ca la un moment dat in existenta ta umila si total insignifianta pt altcineva in afara de tine , intalnesti pe cineva. Cat timp crezi ca o sa il iubesti. De fapt, cat timp crezi ca o sa te iubeasca. La un moment dat, o sa ajunga sa iti urasca felul ala simpatic si scumpel in care reusesti sa te scobesti in nas. Si asta e in principiu drama fiecaruia dintre noi, ca nu reusim sa pastram mereu acea prima parte de inceput cand totul pare perfect si imposibil de distrus. Totul e ca un aliment, care, in mod inevitalbil, o sa se altereze si o sa inceapa sa iti puta. E ca si cum ai putea sa mananci in fiecare zi felul tau preferat de mancare sau sa asculti melodia preferata in fiecare minut. Ajungi la un moment dat sa ti se aplece. Asa se intampla probabil si cu noi, ajungem sa ni se aplece de bine.