So...????

Mi-e foarte greu sa vad tot. De fiecare data imi lipseste cate ceva care face imaginea de ansamblu sa se modifice. pana si felul in care gandesc mi se pare ca e ciudat, ca as putea sa fiu mai lucida sau poate mai creativa sau poate as putea sa imi aduc aminte cum era la 10 ani, cand ascultam celine dion si dansam pe a-ha si nu ma interesa ca era ceva penibil in asta. Poate undeva pe drumul spre 22 de ani, ar fi trebuit sa mai sap un pic in snetimentalismul meu si sa incerc sa vad ca viata are si nuante de gri, nu doar 2 culori, alb si negru. Poate as fi avut atunci cu adevarat curajul sa fiu cinica si dura pana la capat, nu doar atunci cand imi convine. Sau poate as fi devenit moale si usoara ca un fulg. Cine stie? Cu semnul intrebarii acesta fascinant, care de fapt imi coordoneaza viata. Viata mea e o intrebare, nu o lupta, nu o cucerire, nu o afirmatie. O continua interogatie, de la ce mananc eu azi pana la ce cred eu despre mine. Si adevarul e ca ma iubesc intr-un mod cu totul si cu totul masochist si sadic in acelasi timp. Nu mi-e dor de nimeni, desi tresar cand aud anumite cuvinte care pana acum catva timp nu insemnau nimic. Sunt o romantica ascunsa pe care nu o satisfac dovezile de dragoste sau florile sau luna stralucitoare prin copaci. Imi plac baietii, dar ma enerveaza lipsa lor de continuitate in tot ceea ce fac, in tot ceea ce simt. imi plac fetele, dar sunt mult prea constante pentru a nu le critica si pentru a fi ca ele. Ma oftica sa iubesc atata timp aceeasi persoana. Nimeni nu imi merita dragostea neconditionata si fara intrebari. Sunt eu o intrebare prea mare ca sa nu pot fi pusa la indoiala. Nu sunt inconstanta, dar am mereu nevoie de alternative si situatii de scapare...just in case...desi nu fug niciodata. Sunt parasita si uneori imi pare rau , alteori e o usurare. Nu pot minti, dar nici adevarul nu vreau sa il zic. Asa ca tac. Si astept.