Back OFF!!!!!!!

Stiti ce urasc eu cel mai mult pe lume? Sa mi se dea sfaturi in privinta vietii mele personale (care, evident nu prea exista, din moment ce toata lumea pare sa aiba cate ceva de spus despre lipsa majora a personajului masculin din viata mea). Si nici nu trebuie sa fie sfaturi, ci numai privirea aia de rahat care ma enerveaza intotdeauna si, bineinteles, fraza, memorabila fraza: "Lasa, ca mai ai timp" (de parca, frate, maine tre' sa ma casatoresc, sa mai fac eventual si vreo 2 plozi etc), sau, si mai rau, intrebarea care ma face sa ma urc pe pereti: "Dar de ce?" Iar eu tre' sa ma chinui sa dau cate un raspuns nu foarte jalnic si in acelasi timp tre' sa-mi pastrez si calmul. Dar care e marea chestie? Ce, crezi ca eu nu stiu ca pe langa restul persoanelor de varsta mea, eu sunt un pic mai ciudata, dar asta nu inseamna ca am neaparat ceva. Nu stiu ce ar vrea sa fac? Sa gasesc un prost care ma scoata din sarite si care nu ma stimuleaza in nici un fel si sa stau cu el, doar asa, ca sa intru si eu in normal. Ei frate, eu nu pot sa fac asta. Recunosc ca am oarece probleme de comunicare, dar nu intotdeauna, pe care incerc sa mi le rezolv cum pot eu mai bine, dar nu vreau nici sa ma agat de primul care vine, fara sa-mi dau seama prea bine ce vrea el de la mine sau pur si simplu asa in general. Nu caut dragostea, caut doar pe cineva cu care sa ma simt bine si cu care sa pot vb. Ei si daca pana acu' n-am gasit nimic, asta e. Poate sunt anormala, dar asta sunt eu. Mi-a trecut pofta de prosti. Am tot alergat dupa unu' tot liceul si, sincer, m-am saturat. Asa ca nu mai vreau sa aud intrebari idioate si fraze rasuflate, nu mai vreau sa vad priviri pline de compatimire (saraca fata, ce are de nu-si gaseste si ea pe nimeni, ca urata nu e si nici proasta) si mai ales, nu mai vreau sfaturi!!!!!!