Acreala de lamaie

Eu cred ca am niste probleme cu cei din "gasca". Cred ca de cand nu am mai iesit impreuna in oras (proces care era reglat dupa precizia unui ceas elvetian) asa de des, s-a intamplat ceva care mie mi-a scapat pur si simplu si acum parca nimeni nu vrea sa mai pomeneasca de acel "ceva", asa ca eu habar n-am ce s-a intamplat cu ei sau, si mai rau, cu mine. Ideea este ca de fiecare data cand ma mai intalnesc cu ei, au o privire asa de ciudata, ca sa nu mai vb de atitudine, care te face pe loc sa vomiti de scarba. De fapt nici nu stiu de ce ma mit atat, pt ca stiam de foarte mult timp ca lucrurile se vor schimba. Si mai stiam de asemenea ca ei nu sunt chiar atat de devotati (nu ca eu as fi fost vreodata) unei relatii in care vor exista intotdeauna diferente, pentru ca adevarul este ca nu prea avem atat de multe in comun pe cat ar trebui. Ce ne-a legat in liceu a fost mai degraba nevoia de a avea prieteni, sau, ma rog, nevoia de a iesi cu cineva in oras. Acum sa nu se inteleaga ca numai eu am simtit aceasta atitudine. Nu, dimpotriva, probabil si ei o simt din partea mea si a celorlalti cu care nu aveau practic nimic in comun. Pai, poate va veti intreba, care e problema? Am incheiat subtil si fara prea mult scandal sau complicatii niste relatii de care practic nu mai am nevoie decat ocazional si care la nevoie pot fi resuscitate fara prea multa bataie de cap. Ei, da, asa ar trebui sa fie. Dar pana la urma, acestea au fost persoanele cu care din cand in cand ma mai si distram si avem foarte multe amintiri placute impreuna, chiar daca niciodata nu ne-am considerat prieteni la catarama. Si ar fi frumos ca atunci cand ne intalnim sa nu mai afisam o acreala care ar face si o lamaie sa saliveze. Ar fi chiar dragut ca in putinele momente pe care le mai petrecem impreuna, sa nu mai incercam sa ne atacam cu toate prostiile trecute sau prezente. Ar fi foarte interesant sa nu mai parem atat de plictisiti si fortati sa ne petrecem 2 ore alaturi de niste persoane pe care nu prea le suportam, pentru ca pana la urma inca ne mai leaga nevoia, desi mai putin ca altadata, iar atunci cand ne intoarcem toti acasa, nu vom gasi pe altii mai buni decat pe aceeasi dintotdeauna.