Revedere de aur

Astazi m-am intalnit cu o parte din colegele mele de liceu. Nu am fost prea multe (adica nu ne-am adunat toata clasa-da, daca mai are cineva vreun dubiu, am fost intr-o clasa numai de fete si cu un singur baiat, care saracul, prin clasa a 12-a a clacat si s-a transferat, ca, deh, deja incepuse sa stie toate tendintele posibile si imposibile din moda, precum si unde se gaseste cea mai misto, ieftina si buna oja din oras; ma rog, girls' stuff, chestii pe care eu nici acum nu prea le stiu,dar asta e deja alta poveste-ca in vremurile noastre bune cand ni se spunea calugaritele-de ce, nu prea inteleg, ca numai calugarite nu am avut eu in clasa; dar din nou asta este o cu totul alta poveste). Deci, cum spuneam ne-am intalnit, evident pupaturi peste pupaturi, chitaieli, complimente pe care de multe ori nici nu le credem s.a.m.d. Dupa micul ritual de revedere (nu de imperechere), au inceput intrebarile: cum e la tine la fac, iti place, ti-ai facut prieteni si evident, raspunsurile: imi place, e super, imi place la nebunie in Bucuresti bla bla bla. Eu eram deja paralela cu ce vb, ca sa nu mai spun ca ma apucase si un somn si nu mai stiam cum sa scap mai repede ca sa ma duc sa ma culc. Ma rog, intr-un sfarsit vine si randul interogatoriului meu. Evident, cum eu sunt la o facultate care nu are nici o legatura cu facultatile lor si cum ceea ce studiez eu este mult prea morbid pentru ele, dar totodata, extraordinar de fascinant, toata lumea era ochi si urechi la ceea ce spuneam eu. Dupa ce le-am impartasit impresiile mele despre onorabila institutie pe care o mai frecventez, au venit intrebarile penibile: ai facut vreo disectie, ai fost la vreo autopsie si alte rahaturi din astea. Din nou nervii mi-au fost pusi la incercare explicandu-le ca nu fac studentii disectii si alte alea ci ei doar privesc. Vazand insa ca nu e nimic interesant nici pe la mine, si-au pierdut destul de repede interesul si au trecut la alte probleme, mult mai importante evident. Intr-un sfarsit, dupa 2 ore ne despartim si ajung si eu sa ma culc. Dar pe total tre' sa recunosc ca a fost destul de dragut. Mi-am dat seama ca nu prea s-au schimbat, au aceleasi idei, atitudini etc. Si pana la urma, poate nici eu nu m-am schimbat.