Povestiri din "Pucurestiul" de odinioara

Eu nu sunt din Bucuresti si atata timp cat nu am avut nici un fel de relatie foarte apropiata cu acest oras, credeam ca este locul viselor mele (acum de cand imi petrec majoritatea timpului in acest oras, ale carul calitati tre' sa i le recunosc pana si eu, am un sentiment profund de scarba pentru multimea lui de defecte- si nu ma refer doar la taranii-care oricum se gasesc pe toate drumurile-care de-abia asteapta sa treaca cate "o gagica buna" pe langa ei ca sa o intrebe vesnica replica, cu sau fara dezacord-aici are oarecare importanta minimul de educatie pe care acestia il au sau pur si simplu numarul de zile in care au frecventat scoala-care parca umbresc restul lucrurilor nu bune, ci foarte bune pe care le mai are Bucurestiul). Ceea ce mi-a placut cel mai mult la el era faptul ca parea plin de viata pe vremea copilariei-adolescentei mele (o numesc asa pentru ca nu prea stiu practic care se manifesta mai mult la mine: pe de-o parte aveam oarece probleme existentiale care erau legate de a 2-a perioada, dar pe de alta parte, eram naiva ca un copil) si credeam ca si eu tot asa sunt. Ei bine sunt plina de viata, dar nu de astfel de viata. Cred (de fapt sunt sigura) ca eram de fapt foarte plictisita de viata pe care o duceam (care acum imi dau seama ca era destul de misto si pe care o regret aproape in fiecare zi) incat nu vedeam in Bucuresti decat un fel de Eldorado care insa s-a naruit in momentul in care m-am instalat in capitala frumoasei noastre tari.
Mi-aduc aminte din vara de o intamplare foarte amuzanta ce ne-a facut sa inventam "Pucurestiul" care in viziunea noastra era cel mai tare pana venise "Bucurestiul" si i-a luat toata faima. Nu are rost sa explic toata intamplarea, cred ca ajunge sa spun ca implica un betiv, "fetita" lui si trei fete cu un baiat care incercau sa aplaneze pe cat posibil un eventual conflict. In continuare numele de Pucuresti este vehiculat prin grupul nostru si, ma gandeam eu intr-o zi, ca, de fapt, Pucurestiul este petru mine acel Bucuresti din liceu pe care il credeam locul cel mai potrivit pebtru mine din toata tara (acum probabil se intelege de ce ma consideram naiva ca un copil). Pucurestiul, orasul visurilor mele (sau viselor?-cine mai stie care o fi corect).