Momente idioate

Vi s-a intamplat vreodata sa mergeti pe strada si sa zambiti, asa, aparent fara nici un motiv. Ei bine, mie mi s-a intamplat si cred ca cei din jur se si inchinau cand ma vedeau cum arat, ca o retardata care, saraca, nu stie ce face. Dar eu chiar stiam ce fac, si spre deosebire de restul lumii, aveam si de ce sa zambesc. pentru ca in timp ce ma plimbam imi dadeam seama ca am o intreaga viata inainte, o adevarata aventura gata sa ma scape de cotidian in orice clipa. Si mai stiam ca nu trebuie decat sa fac un pas, un singur pas si probabil as fi ajuns cel mai fericit om de pe pamant, fara ca cei din jurul meu sa-si dea seama cat de departe sunt ei de ceea ce am eu. Nu stiu cati oameni se mai uita in jurul lor in ziua de azi. Nu stiu cati isi mai dau seama cat de norocosi sunt doar ca li s-a dat sansa sa traiasca si ca au ajuns ei pe pamant, nu altii care probabil asteapta undeva si randul lor. Ne traim viata fara sa stim de ce, fara sa ne intrebam, avand niste scopuri obscure care n-au nici o legatura cu ceea ce am vrea noi sa facem. Si asta pana la urma nu ar fi un lucru asa de greu de suportat, daca din cand in cand am mai si zambi, daca din cand in cand am incerca sa vedem ce mai e si prin jurul nostru. Dar nu, noi nu putem sa facem asta, ca avem prea multe probleme, prea multe datorii, prea multe obligatii. Si ajungem la o varsta cand ne dam seama ca nu am stiut nici macar cum sa fim fericiti pentru clipa, ca nu am reusit sa ne bucuram si sa savuram atmosfera unui oras dupa ploaie de exemplu. Asa ca (desi suna ca un cliseu)go out there and live just for a second. Ca pana la urma momentele astea idioate fac viata mai usor de suportat :)